TITLU: Plan Urbanistic Zonal Restructurare Urbană Cartierele Micro 18, 19, 20, 21, Municipiul Galați, Jud. Galați - Studiu Peisagistic
ECHIPA: Toader Popescu, Andrei Jelescu, Alina Marinescu, (Quattro Design), Ioana Tudora, Diana Culescu, Mihai Culescu, Ioana Streza (RPR)
PERIOADA: septembrie 2013
 
 IMG 5005
 

Strategia referitoare la îmbunătățirea calității spațiului public trebuie să prevadă în primul rând realizarea unor intervenții punctuale care să țină seama de nevoile și cerințele comunității locale. Elaborarea unor simple planuri de amenajare la scara întregului ansamblu format de cartierele Micro 18, 19, 20 și 21 se va dovedi perdantă în cazul lipsei suportului acordat de locuitori și a luării în considerare a necesităților diferite ale acestora, necesități ce nu pot fi satisfăcute de o abordare macro-teritorială (care se dovedeste a fi depăsită în contextul actual al planificării urbane). În acest sens eleborarea unui plan de amenajare coerent și de succes trebuie să se bazeze pe comunicarea cu locuitorii din zonă și pe integrarea în spirit a elementelor improvizate de acestia ce răspund astăzi într-un mod relativ adecvat unor necesități concrete și active.

I.1.c 7 1.2

I.1.c 7 1.3

I.1.c 7 1.4

 

Este de menționat aici cazul zonei ”la terenuri” din cartierul Mănăstur al Municipiului Cluj-Napoca. Acest cartier înglobează o zonă rezidențială unde imobilele de locuințe colective sunt majoritare. În spațiul denumit de localnici ”la terenuri”, comunitatea locală dezvoltase o serie de grădini comunitare pentru cultivarea legumelor. Schimburile sociale erau foarte active, fiind dublate de crearea unei rețele comunitare bine închegate. În urma unei decizii a administrației locale, grădinile respective au fost distruse pentru a face loc unui parc comunitar, fapt ce a provocat un val de nemulțumire în rândul comunității. Din păcate, această intervenție nu a fost corelată cu politica și capacitatea investițională a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, iar zona respectivă a rămas neamenajată din lipsă de fonduri transformându-se în timp într-un maidan. Lipsa altor spații comunitare dedicate desfăsurării activităților sociale a dus în timp la dezagregarea rețelei sociale, zona devenind nesigură și foarte puțin atractivă. În prezent, o rețea de profesionisti (antropologi, arhitecți, peisagisti, sociologi, artisti, etc.) agregați în diverse ONG-uri din zona culturală au pornit o campanie de revitalizare a zonei. Cu mijloace proprii, pe parcursul anului 2012, acestia au construit o serie de elemente (o scenă, locuri de sedere, spații adăpostite, un ecran pentru proiecția de filme, răsadnițe, etc.) care doresc să se constitue în nucleul unui viitor centru comunitar. Acestora li s-au alăturat într-o primă fază locuitori care îndrăgesc gradinăritul, iar pe parcurs s-au strâns în jurul lor și alți membrii ai comunității. Procesul de formare a unei comunități este însă departe de a se finaliza în acest moment.

Acesta este doar un exemplu în care deciziile luate la nivelul administrației publice locale nu țin cont de realitatea prezentă în teritoriu. În multe orase din România (Bucuresti, Timisoara, etc.), astfel de intervenții ignoră nevoile și cerințele comunităților locale, generănd în fapt spații abandonate, pentru care locuitorii nu găsesc motive de a și le apropria și de a le utiliza. În plus, ele pun o presiune imensă asupra bugetului local prin neglijarea resurselor deja existente și prin efortul financiar pe care îl presupune amenajarea unui spațiu verde atrăgător pornind de la zero.
În practica internațională, există numeroase cazuri în care spațiile comunitare au fost amenajate cu sprijinul administrațiilor locale, ținând însă cont de nevoile și cerințele comunității și bazăndu-se pe resursele deja existente. La o prima vedere, dialogul cu membrii comunității - abordarea ”om la om” - poate părea un proces anevoios, însă rezultatele obținute sunt de fiecare dată remarcabile, spațiile publice rezultate în urma acestor acțiuni fiind partajate și îndrăgite de întreaga comunitate.

Astfel, trebuie avută în vedere o tratare a problemelor de tip bottom-up bazată pe o analiză judicioasă a situației curente din cadrul ansamblurilor rezidențiale. O manieră curentă de realizare a acestui gen de studii și intervenții este aceea de a implanta în teritoriu nuclee de resurse umane (în general specialisti din domeniu sociologiei, peisagisticii, planificării urbane, etc. organizați în comitete de acțiune locală) care să genereze un dialog cu comunitățile locale pentru a afla nevoile și problemele cu care acestea se confruntă. De multe ori, în acest demers sunt utilizate resursele locale evidențiate (lideri ai comunității, ONG-uri care desfăsoară proiecte în cadrul comunităților respective, etc.) care înlesnesc acest dialog și accelerează procesul de implementare. Intervențiile punctuale, implicând resurse limitate se dovedesc a fi foarte avantajoase, ele având un impact major prin rezolvarea problemelor stringente ale comunității cu bugete minimale.

Un prim pas în acest sens trebuie să îl constituie realizarea unor trasee pietonale coerente care să se suprapună peste tiparele actuale de utilizare (de exemplu prin înglobarea potecilor generate de pietoni), să ofere siguranță și să perimtă accesul tuturor tipurilor de utilizatori (persoanelor cu dizabilități, persoanelor cu cărucioare pentru copii, bătrânilor, copiilor, etc.). În acest caz, trebuie luate în considerare reabilitarea și racordarea la spațiul adiacent (de exemplu prin crearea de rampe de acces acolo unde este cazul) pentru traversările de mici dimensiuni dintre imobilele de locuințe colective, care oferă cursivitate zonei. Aceste amenajări vor face obiectul unor proiecte punctuale elaborate de specialisti în domeniu, pe baza concluziilor generate de activitatea comitetelor de acțiune locală și a discuțiilor3 avute cu membrii comunitățiilor.

Dotarea spațiului public cu elemente de mobilier urban (bănci, cosuri de gunoi, stâlpi de iluminat, etc.) trebuie să se facă, de asemenea, în concordanța cu nevoile constatate. Utilizarea unor elemente de mobilier urban diferențiate pe tipuri de spații (spații verzi din zonele rezidențiale, parcurile și scuarurile de proximitate, etc.) pot oferi identitate și pot contribui la crearea de repere și usurarea orientării în spațiu.

I.1.c 2 STUDIU INSULE DE CALDURA si FEN.NAT. URBANE A1 5000

 

 

I.1.c 1 CIRCULATIE PIETONALA A1L 4000

 

I.1.c 3 STUDIU DE UMBRIRE A ZONELOR CU VEGETATIE A1L 4000

 

I.1.c 4 TIPOLOGII DE VEGETATIE A1 4000

 

I.1.c 5 RAPORT DE INALTIME A1 4000

 

I.1.c 6 TIPOLOGII DE SPATII VERZI A1L 4000

 

În ceea ce priveste mobilierul urban, o atenție specială trebuie acordată tramei majore ce traversează situl. În acest caz, intervențiile trebuie să țină cont de oras în ansamblul său și de politicile de imagine ale acestuia. De asemenea, amenajările dedicate acestor artere trebuie să se adreseze în primul rând pietonilor, oferind prin designul și amplasarea mobilierului urban, vegetația utilizată, sistem de iluminat, pavaje, rampe, etc. un confort urban sporit și siguranță în utilizare.

Atât pentru zonele comerciale înglobate de marile artere ce traversează situl cât și pentru spațiile comerciale de cartier se recomandă realizarea unui regulament cu privire la dimensiuni, materiale, texturi, culori, etc. ce trebuie folosite pentru a genera o imagine coerentă a spațiului public.

Presiunea asupra spațiului public generată de încurajarea utilizării automobilului în oras trebuie contracarată. Preluarea și dirijarea fluxurilor de circulație auto în interiorul zonelor rezidențiale trebuie să fie făcută foarte atent, iar zonele de parcare trebuie realizate în asa fel încât să nu îngrădească desfăsurarea activităților sociale. Preluarea ideii de vegetalizare a acestor spații poate să contribuie și ea la generarea unei imagini coerente și la cresterea confortului urban.

În cazul spațiilor verzi din zonele rezidențiale trebuie avută în vedere realizarea unei treceri gradate de la spațiul privat la cel public prin implantarea optimă a zonelor de desfăsurare a activităților de socializare și prin utilizarea adecvată a palierelor de vegetație (de exemplu prin utilizarea arbustilor de talie mare - care împiedică accesul vizual - în apropierea imobilelor și a celor de talie mică - care dirijează circulația permițând însă controlul vizual - de-a lungul traseelor pietonale).

Spațiile verzi - mai ales parcurile și scuarurile de proximitate - trebuie să ofere ambianțe diferite care să satisfacă nevoi și tipare de utilizare diferite (zone de liniste / zone active, zone de lumină / zone umbrite, zone pentru joc / zone pentru odihnă, etc.). Se va avea însă în vedere realizarea unor amenajări care să permită suprapunerea mai multor tipuri de utilizatori, astfel încât spațiul să devină unul partajat și atrăgător pentru comunitate. Se va evita realizarea de zone dedicate doar unei clase de utilizatori precum ”spațiu de joacă”, ”spațiu pentru jocuri statice”, etc. care crează segregare în cadrul comunității și obligă la utilizarea anumitor spații în intervale orare foarte bine definite (în restul timpului locurile respective rămânând goale). În acest caz, o soluție poate să fie constituită și de implementarea unui mobilier urban multifuncțional.

De asemenea, trebuie avută în vedere simplificarea structurii actualului fond vegetal, prin crearea unor dominante în cadrul masivelor vegetale care să usureze gestionarea spațiilor verzi înglobate în zona studiată. Această reducere a numărului de specii (bazată pe un studiu judicious - cadastru verde - care să reflecte caracterele locale) poate să fundamenteze și intenția de a genera o identitate proprie pentru diverse zone sau chiar pentru fiecare cartier în parte. Trebuie luată în considerare și posibilitatea de a dezvolta zone care să reclame niveluri de gestionare diferențiată fapt care ar degreva și mai mult bugetul alocat lucrărilor de întreținere (de exemplu prin crearea unor zone acoperite cu vegetație erbacee de tip ”preerie” pentru suprafețele neutilizate în mod curent care necesită o gestionare minimală sau chiar gestionare zero în unele cazuri), permițând însă menținerea unei imagini placute și coerente a spațiului public.

 

I.1.c 8 PROPUNERI SI RECOMANDARI A1 4000